21!

21.. da 21 de ani! Cate vise cladite in jurul acestei varste care imi parea asa magica cu ani in urma. Imi pare si acuma, insa inaintea avea un mister aparte. 21 de ani … nu sunt multi, arata doar inceputul unui drum care acum incepe sa se deschida tot mai mult.

Stiu ca e off topic, ca nu mi-am propus sa scriu pe blog file de jurnal… insa azi imi permit! Azi e ziua mea, si pot!

21 de ani frumosi, cei mai frumosi pentru ca aproape jumatate din ei au fost tratiti in lumina lui Dumnezeu si in prezenta Lui.

Am invatat atatea lucruri incat as putea sa invat la randul meu alte persoane… insa cel mai important lucru a fost ca fiecare zi traita fara Dumnezeu e pierdere de vreme… da! Pierdere de vreme! Nu vreau sa insir aici cate am invatat si cate nu, nu isi au rostul, sunt sigura ca fiecare din noi ne invatam lectiile de viata care de atatea ori nu sunt prea diferite.

Ca sa nu ies de tot din tonul blogului meu… as spune ca in ultimul an din viata mea din punct de vedere cognitive am acumulat o multitudine de informatii, si as folosi expresia unui distins domn professor insa ar ofensa cititorii si voi spune doar ca am avut o gramada de insight’uri. Din punct de vedere behaviorist, am invatat sa imi controlez comportamentele ( m-am autoconditiona?!), sa le citesc pe ale altora (body language) si multe alte lucruri. Daca ar fi sa ma uit umpic si din punct de vedere al gandurilor irationale si rationale.. poate ar  fi cel mai mult de zis. Cel mai important poate este ca am renuntat la evaluarile globale ( sau etichete in limbaj comun, pe care ni le punem unii altora), ca am invatat ca lucrurile nu TREBUI., sunt putine TREBUIE! Si important este ca am invatat sa  nu imi mai limitez existenta in functie de ce zic ceilalti despre mine, am realizat ca viata trece pe langa noi si ezitam sa facem o gramada de lucruri pentru ca ne este frica de a nu fi judecati, de parca daca suntem sau nu judecati ne schimba personalitatea noastra cu ceva ( Lets fightJ) . Ar fi multe de zis, dar ma opresc aici!

 

PS. Multumiri: Tie Doamne in primul rand, pentru ca ma iubesti si ma rasfeti asa de mult, pentru ca nu incetezi in a ma cuceri cu dragostea TA! Prietenilor mei, care sunt cei mai speciali si mereu acolo pentru mine, nu le dau numele, pentru ca se stiu ei, va iubesc si multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare din voi! Si evident cum as putea uita de cei care imi sunt dragi tare, echipa de invatatori! Multumesc pentru rabdarea vostra cu mine si pentru ca sunteti dedicati in ceea ce faceti!

Date statistice.

• În general soţii par să considere mariajul lor mai satisfăcător decât soţiile lor. Din 2.330 de bărbaţi, dacă ar fi să aleagă din nou 77% s-ar căsători tot cu soţiile lor. Din 3.009 femei doar 50% s-ar căsători cu acelaşi bărbat cu care sunt căsătorite în prezent.
• 99% dintre femei ar dori să facă schimbări fundamentale în relaţia lor.
• La întrebarea ,,Ce aţi dori să schimbaţi la mariajul d-voastră?” 45% dintre bărbaţi au răspuns nimic şi doar 25% dintre femei au răspuns la fel.
• Nevoia de afiliere a femeii este adesea satisfăcuta chir numai prin faptul de a se căsători şi a fi căsătorită .Dar părerile se schimbă. Dintre femeile căsătorite de mai puţin de 2 ani, 52% erau foarte mulţumite şi nici una nu era foarte nemulţumită. Dar la femeile căsătorite de peste 20 de ani ,doar 6% erau foarte mulţumite şi 21% erau foarte nemulţumite.
• Bărbaţii spun în general că sunt mulţumiţi de căsniciile lor dacă celelalte aspecte ale vieţii merg bine. Dar femeile care sunt nefericite în căsnicie spun că sunt nefericite şi în celelalte aspecte ale vieţii lor.
• Căsătoria este pe locul doi ca factor al  stimei de sine la bărbaţi în timp ce la femei este pe primul loc.

Este o ironie aici deoarece femeile sunt cele care doresc mai mult căsătoria decât bărbatul, căsătoria este mai benefică pentru bărbat decât pentru femeie. De exemplu femeile căsătorite au o sănătate mintală mai şubredă decât femeile singure sau bărbaţii căsătoriţi .Femeile singure au mult mai puţine simptome de stres decât cele căsătorite.

Mituri…

Se tot vorbeste despre casatorie.. pe bloguri, in cercurile de prieteni si unii dintre noi auzim vorbindu-se si la scoala despre asta. De pe’acolo va aduc cateva mituri despre casatorie, poate se mai darama cateva.

Mitul nr. 1 : Scopul căsătoriei este bucuria noastră personală. Totuşi, dacă este într-adevăr aşa, când sunt implicate dezamăgiri inevitabile şi greutăţi care trebuie trecute, concluzia ar trebui să fie „Ori căsătoria nu îşi împlineşte promisiunile, ori ceva nu este în regulă cu mine”.

 

            Mitul nr. 2 : Scopul vieţii de familie este de a-mi face partenerul să se supună modului meu de a gândi. Bărbaţii au memorat, „Nevestele, se supun soţilor”. Dar versetul potrivit este „Supuneţi-vă unul altuia din respect pentru Hristos”. Acesta este urmat de trei versete asupra rolului femeii, şi de nouă versete despre cum ar trebui să-şi iubească soţii nevestele lor asemeni dragostei lui Hristos pentru biserică.

            Căsătoria este un exerciţiu pentru a învăţa să te supui chiar şi atunci când nu dorim acest lucru. Knecht adaugă, „Dacă căsătoria ta este o <<smucitură a războiului>>, aruncă tu capătul tău de funie aşa încât jumătatea ta să poată să câştige.”

Mitul nr. 3 : Dragostea este liantul în căsnicie. Adevărat, nu intrăm într-o căsnicie fără să iubim. Dar odată ce acest pas a fost făcut, legămintele sunt cele ce întreţin căsnicia, „la bine şi la rău, la boală şi la sănătate …” Iubirea de multe ori duce la contradicţii, la certuri şi coborâşuri în căsnicie şi sunt momente când chiar lipseşte cu totul. Legămintele făcute la căsătorie sunt promisiuni sacre, spuse de foarte mulţi oameni. Căsătoria este modul prin care oamenii învaţă semnificaţiile acestor legăminte.

Mitul nr. 4 : Iubirea este un sentiment. De fapt, în Scriptură se spune că iubirea este o decizie – nu o emoţie, doar un act al dorinţei. I Corinteni 13 începe, „Iubirea este răbdare …”

Mitul nr. 5 : Numai schimbări minore sunt necesare pentru a te adapta la căsătorie şi la cealaltă persoană. De fapt, este necesară o reconstrucţie majoră. Noi suntem o rasă decăzută, oameni plini de păcate. Cât de mândri, egoişti şi egocentrici suntem! Mândria trebuie distrusă. Toată viaţa noastră interioară trebuie restructurată pentru a o mulţumi pe cealaltă persoană.

Mitul nr. 6 : E nevoie de muncă pentru a construi o căsnicie care să funcţioneze. Este nevoie de implicare şi de o atitudine pozitivă, dar nevoia merge şi mai profund. Nevoia fundamentală este TIMPUL. Avem nevoie de foarte mult TIMP. Cât timp aţi pierdut unul cu celălalt prin curtare? „Fiţi împreună fără interferenţe, resentimente, deschideţi-vă în ceea ce priveşte ariile vieţii trăite în singurătate, aceste vaste arii în care o persoană îşi poate găsi o casă, un spaţiu prietenesc, o pace netrecătoare şi o seninătate în inima celui iubit,” spune McManus.

Mitul nr. 7 : Scopul căsniciei este acela de a oferi sentimentul de împlinire partenerilor. Bineînţeles noi căutăm împlinire, şi foarte multă lume vede căsătoria ca pe un mijloc de a o realiza. Dar dacă căsnicia ar fi mijlocul, cum ar reuşi oamenii singuri să găsească împlinirea? În loc, noi trebuie să căutăm abandonul, să renunţăm la noi atât de total încât aproape să renunţăm la individualitatea noastră şi să uităm cine suntem.

            McManus a formulat o nouă viziune asupra termenului de abandon. Ne abandonăm individualitatea în convenţia sau sacralitatea căsătoriei pentru a crea o nouă entitate de inspiraţie divină : căsătoria.

Mitul nr. 8 : Pot să-mi schimb partenerul.

            De fapt, nu poţi decât să te schimbi pe tine. Dar acest lucru poate să schimbe caracterul căsniciei, inspirând exact schimbarea pe care o aşteptai la partener. După cum spune Mason, „ căsnicia este singurul şi cel mai inimos pas pe care cei mai mulţi dintre noi îl vor face pentru a îndeplini porunca lui Iisus de a-ţi iubi aproapele asemeni propriei persoane.”

testul Rosenberg( pentru masurarea stimei de sine)

Indicaţi cât de acord sunteţi cu fiecare din itemi următori, prin încercuirea unui număr din dreptul fiecărei afirmaţii, pentru a descrie cât mai bine cum vă simţiţi referitor la persoana proprie:

 

            0-puternic împotrivă

            1-împotrivă

            2-de accord

            3-foarte de acord

 

• 1. Uneori, cred că nu sunt destul de bun(ă).

      0          1          2          3

 

• 2. Am o părere pozitivă despre mine.

      0          1          2          3

 

• 3. Una peste alta, tind să cred că sunt un ratat(ă) 0 1 2 3

 

• 4. Aş vrea să am un respect mai mare

pentru persoana mea                                               0          1          2          3

 

• 5. Mă simt nefolositor/oare adesea 0 1 2 3

 

• 6. Eu simt că sunt o persoană valoaroasă

cel puţin la acelaşi nivel cu ceilalţi

0          1          2          3        

 

• 7. În general, sunt mulţumit(ă) de mine însumi

      0          1          2          3

 

• 8. Eu cred că nu am pre amulet motive să fiu mândră/u de mine

       0         1          2          3

 

• 9. Cred că am un multe calităţi positive 0 1 2 3

 

• 10. Sunt în stare să fac lucruri la fel de bine ca ceilalţi

 0          1          2          3

Self-esteem

V-ati gandit vreodata ce important este modul in care noi ne vedem noi? Imaginea noastra despre sine? Importanta stimei de sine este covarsitoare, putem dezvolta anumite tulburari psihice daca stima noastra de sine este prea scazuta sau prea ridicata.

Stima de sine, reprezinta un concept vast in literatura de specialitate si bine studiat. Nu am sa ma opresc asupra componenelor stimei de sine ci asupra unei definiti , si anume: Stima de sine reprezinta valoarea pe care un individ si-o atribuie.  Valoarea pe care noi ne-o atribuim o obtinem din diferite parti de exemplu prin compararea noastra cu ceilalti, mai buni si mai slabi decat noi intr-un anumit domeniu. Compararea cu ceilalti este pentru foarte multi etalonul stimei de sine,  sursa lor de hranire a orgoliului sau dimpotriva, sursa lor de complexe. Un alt exemplu de unde putem sa ne hranim stima de sine este “oglinda care te reflecta”, aceasta oglinda fiind feedbackul celorlati pe care il obtinem de la cei din jur privind propria noastra persoana. Este un mijloc important de autocunoastere in special la varstele mici si in adolescenta( ex: daca ti se spune toata ziua cand esti mic, ca esti un bou, ai sa incepi sa crezi asta si prin urmare sa te comporti ca atare).

Probabil ca fiecare dintre noi isi hraneste imaginea de sine diferit, unii poate prin realizarile noastre, altii poate prin numarul de prieteni etc. insa problema este ca oricat am incerca sa ne cautam valoarea in toate cele de mai sus, si continuati dumneavoastra lista, mai devreme sau mai tarziu vom ajunge la o forma mai severa sau nu, de depresie. Nimic din ceea ce ne inconjoara nu ne da valoare, nici ce zic ceilalti, nici ce facem sau ce nu facem, nici cati prieteni avem sau nu, nimic din toate acestea.

Valoarea noastra o vedem doar in ochii Lui. Suntem valorosi pentru ca existam, pentru ca suntem unici, DA! Unici! Pentru ca locul in care suntem ar fi mai sarac fara noi, pentru ca nimeni nu rade si nu vorbeste ca noi, pentru ca nimeni nu vede cerul ca si noi. Citind atat de mult despre acest aspect, stima de sina, mi-am dat seama cat de importanta este o stima de sine sanatoasa si mai ales cum pot sa o mentin, stiind ca nu trebuie sa fac nu stiu ce acte de bravura sau mai stiu eu ce, e suficient sa ma uit in ochii Creatorului meu.

“eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3)

Asculta!

Fiecare dintre noi, sunt convinsa, a avut experiente cand s-a simtit ascultat si cand nu. Vorbind la consiliere despre ceea ce ar trebui sa fie tehnica de baza a consilierii si anume, ASCULTAREA, mi-am dat seama ca multi dintre noi nu stim cum sa ascultam, sau nu vrem. Ce este ascultarea? Cineva zicea sa renunti pentru cateva minute sau ore la tine si efectiv sa i dai timpul tau celuilalt, sa fi acolo langa el fara sa te gandesti catusi de putin la tine, sa nu il compari cu tine ca nu raportezi la tine nimic.

Mai jos e un citat vis a vis de ce inseamna si nu inseamna ascultarea. Daca il citesti, as vrea sa te rog sa te gandesti cand ai ascultat ultima data pe cineva si sa te provoc sa incepi sa ascuti.

 

CE ESTE ASCULTAREA?

 

Când îţi cer să mă asculţi, iar tu începi să-mi dai sfaturi, n-ai făcut ce-ţi ceream.

Când îţi cer să mă asculţi, iar tu începi să-mi spui de ce nu ar trebui să simt asta, îmi batjocoreşti sentimentele.

Când îţi cer să mă asculţi, iar tu simţi că trebuie să faci ceva pentru a-mi rezolva problema, atunci mă abandonezi, oricât de ciudat ar părea.

Ascultă, tot ce îţi cer este să mă asculţi, nu să vorbeşti sau să faci ceva; îşi cer doar să mă asculţi.

Sfaturile sunt ieftine: pentru şase franci o să am în acelaşi ziar poşta sentimentală şi horoscopul.

Pot acţiona singur; nu sunt neputincios. Poate un pic descurajat sau şovăitor, dar nu impotent.

Când faci pentru mine ceea ce pot şi trebuie să fac singur contribui la teama mea, îmi accentuezi inadecvarea. Dar când accepţi ca pe un simplu fapt că simt ceea ce simt, pot înceta să te conving şi pot încerca să încep să înţeleg ce e în spatele sentimentelor „iraţionale”.

Dacă asta e clar, răspunsurile devin evidente şi nu am nevoie de sfaturi. Sentimentele iraţionale devin inteligibile când înţelegem ce e dincolo de ele. Poate de aceea rugăciunea funcţionează câteodată pentru unele persoane, căci Zeul e mut. El sau Ea nu dă sfaturi, El sau Ea nu încearcă să aranjeze treburile. El doar ascultă şi te lasă să-şi rezolvi singur problema.

Atunci, te rog, ascultă-mă şi auzi-mă. Iar dacă vrei să vorbeşti, aşteaptă numai o clipă şi te voi asculta….

 

TEXT INDIAN ANONIM.

de la seminarii adunate.

Om bun sau om rau nu exista, exista doar om.

Orice problema este normala din simplu motiv ca tu care te confrunti cu ea esti om.

tu nu esti etalon pentru nimeni, ce iti da dreptul atunci sa  ii compari pe toti cu tine?

Nu evaluam un om, pentru ca e mult prea complex, evaluam un comportament sau o atitudine. Prin urmare primul paragraf de sus ramane valabil.

Oamenii se schimba!

Da d’le, se schimba! Nimic nou nu? Si totusi auzim atat de des expresii ” asa te-ai schimbat!” sau ” imi pare ca nu o/il mai cunosc!”.

Ne schimbam cu totii in permamenta, defapt chiar in urma citirii acestui articol te sschimbi, creierul tau proceseaza informatia, face noi conexiuni, se modifica, si bineinteles ca nu mai esti la fel. Viata de fiecare zi ne schimba, azi nu mai suntem ce am fost ieri, iar maine vom fi rezultatul zilei de azi.

Obisnuiam sa critic oamenii si sa i judec pentru inconstanta lor comportamentala, nu intelegeam de ce nu se pot comporta de doua ori la fel, desi daca ma uit la mine la fel sunt si eu, si tu si noi toti. Ne schimbam cu toti, si frumusetea vine din faptul ca in fiecare zi suntem mai mult decat ce am fost ieri.

Nu va mai judecati prietenii, cunoscutii pentru ca s-au schimbat, intrebati-va unde ati fost voi cand se intampla schimbarea?

Etichete…

       Aveam de mult in gand sa scriu despre etichetare. Ne place sau nu o facem toti… mai mult sau mai putin constient, insa asta nu inseamna ca nu se poate autoeduca.

       Etichetele pe care noi le punem oamenilor, sau mai frumos spus, categoriile in care incadram oamenii cu care intram in contact, sunt bazate pe stereotipuri. Cateva decade de cercetari in domeniul stereotipurilor arata faptul ca primele noastre impresii sunt influentate de asteptarile noastre preexistente. Stereotipurile fac parte din sistemul nostru cognitiv si functioneaza pe baza unor scheme(= pareri sau cunostinte organizate despre oameni, obiecte, evenimente si situatii) procesul de cautare in memorie a schemei cuprinzand cele mai multe date asemanatoare celor noi se numeste procesare schematica. Cu alte cuvinte procesarea schematica ne permite sa categorisim imediat alimentele (daca sunt mancare sau bautura) sau oamenii pe baza unor atribute fizice evidente, grupuri etc.

      Asocierile continute in stereotipuri pot deveni suprainvatate si automate, in limbaj de specialitate numim asta amorsaj, adica activarea accidentala a schemelor de catre contexte situationale. Amorsajul poate influenta comportamentul social ex: simpla expunere a persoanei la cuvinte ca a adera, a consimti, si a se conforma mareste probabilitatea ca oamenii sa se conformeze mai tarziu parerii unanime. Amorsajul poate activa stereotipurile in mod automat fara ca acesta sa fie un proces constient.

      Contrar asteptarilor noastre poate, studiile confirma faptul ca stereotipurile ne ajuta sa procesam informatia. Fara stereotipuri am fi coplesiti de informatia care ne asalteaza. Daca nu ai avea o metoda de a-ti organiza sau accesa asteptarile despre diverse tipuri de oameni, ai fi foarte incet in a-ti forma o impresie legata de acestia. Insa acest bonus oferit de stereotipuri are un pret, si anume ca acestea influenteaza perceptiile si amintirile noastre despre informatia primita, prin urmare orice informatie noua, orice prim contact cu o alta persoana o trec prin schema personala ( datorita acestui lucru prima impresie conteaza atat de mult! ), evident ca acest lucru se intampla in mod inconstient… si ne trezim cu o parere mai mult sau mai putin corect formata dupa o prima intalnire.

      Ziceam la inceput ca se paote totusi sa schimbam acest mod de “a cunoaste” oamenii. Se poate! Depinde de cat de mult vrem sa cunoastem persoanele din jurul nostru si mai ales de cat de mult recunoastem ca asa functionam si de aici dorinta de a ne schimba, pana la urma e vorba de motivatie, dar asta e o alta poveste.

 

        Renuntarea la etichetare presupune o cunoastere mai profunda a oamenilor si evident o anumita vulnerabilitate la care ne supunem. Renuntam?!

Atractia interpersonala…

Citeam zilele astea un studiu despre atractia personala privita din perspectiva sociopsihologilor evolutionisti si cei cognitivisti.

Perspectiva cognitivista sustine faptul ca in atractia personala sunt implicate cateva variabile importante care faciliteaza atractia personala. Acesti determinanti ar fi: atractia fizica, proximitatea, familiaritatea, similaritatea si transferul.

 

Atractia fizica. Pentru cei mai multi dintre noi este un lucru nedemocratic faptul ca infatisarea fizica a unei personae poate sa determine cat de placuta este de ceilalti. Spre deosebire de inteligenta, caracter si personalitate , la infatisare prea putin putem lucra. Desi sunt studii in trecut care considera faptul ca frumuseatea fizica nu este chiar atat de importanta, studiile recenta dovedesc contrariul ( si noi o stim asta foarte bine J). De ce este frumusetea fizica atat de importanta? Un motiv este acela ca reputatia noastra si respectul de sine sunt sporite cand suntem vazuti cu insotitori atragatori. Totusi cand vine vorba despre alegerea unui partener permanent, frumusetea fizica cantareste mult mai putin, cel putin asta atesta studiile.

 

Proximitatea . Cercetarile arata ca cel mai bun predictor care arata ca doi indivizi sunt prieteni este proximitatea ( aici intrand distanta de la care vorbesc, etc, tot ce inseamna proximitate fizica). De asemenea studiile indica faptul ca sunt mult mai multe sanse ca doi oameni care locuiesc relativ aproape sa ajunga sa formeze un cuplu, decat doi care traiesc unu intr-un capat al lumii iar celalt in cealalta parte ( umpic exagerata compararea dar intelegeti).

 

Familiaritatea. Proximitatea duce la atractia fizica datorita faptului ca stimuleaza familiritatea. Acest efect de ” familiaritate-duce-la-atractia” este unul foarte general. Conform cercetarilor sociopsihologilor, proximitatea si familiaritaea sunt cele mai puternice arme in acest domeniu.

 

Similaritatea. Desi o veche zicala spune ” constrastele se atrag”, studiile recente o contrazic. Pare-se ca in mare parte cam toate cuplurile se aseamana nu numa din punct de vedere al caracteristiclor sociometrice- varsta, rasa, religie, etc- dar si conform caracteristicilor psihologice – inteligenta si caracteristicilor fizice- inaltime, culoarea ochiilor etc. Este evidenta o necesitate unui contrast intre cei doi, insa mai mult din punct de vedere temperamental, pentru un echilibru al cuplului mai bun.

 

Transferul. Lucrari recente din perspectiva cognitva sociala folosesc idea tranferului, argumentand ca oricand intalnim o persoana noua care ne aminteste de cineva are a fost important pentru noi in trecut, acel sentiment de recunoastere ne influenteaza perceptiile -si chiar atractia- fata de acea persoana noua.

 

Persepectiva psihologiilor evolutionisti, este ca de-a lungul existentei speciei umane batalia pentru gene a fost atat de puternica incat stramosii nostrii si-au dezvoltat un model de alegere a partenerului de viata bazat pe nivelul de fertilitate, adica mai tinere, si frumusetea fizica in cazul barbatilor, pentru a fi sigur ca vor avea urmasii in toata regula. In cazul femeilor, ele aleg barbati cu statut social inalt si bine dezvoltat financiar, pentru a fi sigur ca copii lor vor avea viitorul asigurat.